Fuga de iubire

Experienta de astazi a venit complet pe neasteptate. Ajung, ca in fiecare miercuri, la copiii de la Hospice Casa Sperantei – Centrul de Zi. Cu toate ca imi plac foarte mult copiii de acolo, iar fiecare ora petrecuta in preajma lor ma incarca, am observat ca de fiecare data ma duc cu inima putin stransa si cu o.ntrebare pe care mi.era rusine sa recunosc ca mi.o pun: “Oare astazi ajut la partea administrativa sau voi sta efectiv cu cei mici?” Iar astazi am inteles de ce; am vazut ceea ce nu vroiam sa vad nici in ruptul capului: cum fug de iubire. Cu toata putereaaaa… in marsarier!
Astazi, cand am intrat pe usa si nici n-am apucat sa-mi las geaca jos ca am fost trasa de maneca de o mogaldeata care vroia in brate si care a-nceput sa ma pupe cu atata iubire pe obraji si sa-mi mangaie parul… n-am mai putut sa fug. N-am mai putut sa fug fizic; n-am mai putut sa ma duc sa fac ordine in depozit; n-am mai putut sa ma duc sa fac stampile din polistiren sau cercei pentru targ. N-am mai putut sa ma refugiez in niciuna din activitatile confortabile si a trebuit sa stau. Nu am fugit fizic, dar am inghetat interior. Observam cum parti din mine nu mai stiau pe unde sa se ascunda, cum sa-mi faca picioarele s-o ia din loc, cum sa ma apar. Era atata naturalete in gesturile ei si imi transimtea atata deschidere, acceptare si iubire neconditionata, incat orice urma de frica din mine parca se topea cu fiecare moment in care o tineam in brate. Fug de iubire pentru ca am impresia ca n-o merit. Cred ca sunt o persoana atat de “rea” incat nu pot fi iubita atat de pur si inocent. 

“Cum sa ma iubeasca cand sunt atat de banala, atat de neinteresanta si plictisitoare pe deasupra? Cum sa ma iubeasca cand sunt intr.o continua fuga? De ce sa vrea tocmai la mine cand sunt atatea persoane incredibile in jur?” 

Pana astazi nu as fi crezut ca toate fricile astea si indoielile si nesiguranta stau in mine. Pentru ca… imaginea mea despre mine era cu totul alta.

 

Am invatat (din experienta, educatie, traume constiente sau nu) ca intotdeauna trebuie sa existe un schimb. Am perfectionat atat de mult fuga de noi incat nu putem accepta ca cineva ne poate iubi asa cum suntem. Mai ales cineva care n-are niciun interes: nu este nicio legatura de sange sau prin alianta; nu vrea sex, bani sau alte lucruri palpabile; n-are nevoie de afectiune, de atentie sau de acceptare. Pur si simplu iti da ceea ce are: o inima deschisa, plina cu iubire. Iar cel mai greu lucru pe care il putem face este… s-o primim.

Zi plina de frumos sa avem!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s