In ultima vreme sunt din ce in ce mai interesata de copii. De modul in care relationeaza cu cei din jur, cum se joaca, cum vorbesc, ce emotii transmit, ce limitari simt ca au si care este cauza lor, etc.
Si, odata cu implicarea mea in procesul nasterii acasa, tot acest univers al copilului, extrem de complex si simplu in acelasi timp, incepe sa prinda contur.
Copiii, ca noi toti dealtfel, au nevoie de iubire neconditionata. Multa. Foarte multa. Au nevoie sa se simta iubiti. Ei nu inteleg ce este acelas “rasfat”; este doar o notiune inventata de mintea noastra pentru a-i proteja de dependenta si a-i pregati pentru viata. Sau cel putin asa credem noi. Distanta dintre a trimite si a primi iubire poate fi enorma si drumul plin de obstacole.
Iubirea are acelasi principiu ca orice altceva din jurul nostru: comunicarea, operarea unui calculator, alimentatia, natura, etc. Un emitator trimite un mesaj unui receptor. Dar daca mesajul nu este codat in asa fel incat receptorul sa-l poata decoda cu ajutorul mecanismelor interne, fie nu ajunge la el, fie ajunge distorsionat.
Eu pot intreba “Kan jeg få litt vann?”, dar daca persoana cu care vorbesc nu stie norvegiana, mesajul meu nu ajunge. Asta inseamna ca nu l-am trimis? Nu. Inseamna ca trebuie sa vorbim o limba pe care o-ntelegem amandoi (in acest caz functioneaza extrem de bine limbajul semnelor 
).
De asemenea pot crea cea mai frumoasa prezentare de produs in powerpoint, dar daca vreau sa o arat unui prieten ce nu are instalat powerpoint pe calculator, nu poate vedea nimic. Asta inseamna ca nu am facut-o? Nu. Doar ca limbajul in care am creat eu este diferit de cel in care poate intelege calculatorul prietenului meu.
De cele mai multe ori avem impresia ca, daca vorbim aceeasi limba si rostim aceleasi cuvinte, avem un limbaj comun. Dar limbajul este mai mult decat limba vorbita sau miscarile corpului. Limbajul inseamna deschidere, comuniune, intelegere, ascultare (activa).
Acelasi principiu se aplica si copiilor. Noi le putem trimite toata dragostea noastra, dar daca ei nu inteleg modul nostru de comunicare, la ei nu ajunge decat un “bla bla” incomprehensibil si fara substanta.
Cum ne putem asigura totusi ca iubirea de noi celor mici ajunge la destinatie si este “decodificata” corespounzator? Simplu: prin identificarea limbajului celui mic. Iar cea mai usoara modalitate de identificare este observarea comportamentului lui fata de cei dragi (parinti, bunici, prieteni, etc.). Ce ii place cel mai mult sa faca? Sa le ofere un cadou? Sa petreaca timp cu ei? Sa ii mangaie sau sa ii bata? Sa faca diverse lucruri pentru ei, ca de exemplu sa o ajute pe mami la caratul rufelor ce trebuie puse la uscat? Ceea ce face pentru cei dragi este ceea ce inseamna iubirea pentru el. Daca tu ii faci tot timpul cadouri, iar el iti cere mereu 5 minute sa-ti arate noua lui inventie, cele doua limbaje nu se intrepatrund. Tu ii trimiti iubire, el iti trimite iubire, dar niciunul nu o percepe. Tu vei avea impresia ca nu apreciaza ce faci pentru el, iar el va avea impresia ca nu este iubit. Realitatea este cu totul alta, dar perceptia noastra despre realitate este ceea ce ne defineste.
Conform lui Gary Chapman si Ross Campbell in Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, fiecare copil are dezvoltat, mai mult decat celelalte, unul din urmatoarele limbaje:
1. Cuvintele de incurajare, vorbele bune, vorbele blande, aprecierea
Se simte foarte bine, este vesel, zambaret, parca infloreste dintr-o data atunci cand ii sunt adresate cuvinte de incurajare, vorbe bune, vorbe blande sau este apreciat. “Ai fost extraodinar astazi!”; “Sunt foarte mandra de tine pentru felul in care ai jucat fotbal”; “Nu este nimic ca ai luat o nota proasta; te iubesc asa cum esti”; etc.
2. Timpul petrecut impreuna
Copiii al caror limbaj principal este timpul petrecut impreuna, vor veni mereu dupa tine la bucatarie, in dormitor, la toaleta :), peste tot. Iti vor arata ce au facut astazi si vor vrea sa te joci cu ei. Aceasta joaca poate fi inclusiv petrecutul timpului impreuna in timp ce tu pregatesti masa: ei te pot ajuta la turnat apa in oala sau orice alte sarcini le poti da. Sunt fericiti pentru simplul motiv ca petreci timp cu ei, ca ii asculti, ca te joci cu ei, ca le acorzi atentie.
3. Primirea de daruri
Darurile sunt simboluri vizuale ale iubirii. Inca de mici, copiii sunt inclinati sa ofere daruri parintilor ca semn al iubirii ce le-o poarta. Asa ca daca cel mic te surprinde destul de des cu o floare culeasa din gradina pe care ti-o intinde cu un ditamai zambetul pe buze; cu jucaria lui preferata la care este dispus sa renunte pentru tine; cu o bucata maaaare de noroi proaspat cules dupa ce a plouat torential… atunci vei sti ca limbajul lui principal este primirea de daruri. Si, cu cat mai multe daruri va primi, cu atat mai iubit se va simti. Iar prin daruri nu inteleg ultimul tip de masinuta cu telecomanda, ci absolut orice implica un obiect fizic pe care cel mic il primeste cu daruire si iubire: o floare facuta dintr-un servetel, un bat pentru o toba imaginara facut din carton, etc.
4. Serviciile
Copiii al caror limbaj este cel al serviciilor, isi vor exprima dragostea in primul rand facand diverse lucruri pentru tine: duc vasele la bucatarie dupa ce au mancat, vor sa intinda rufele in locul tau, iti pun pantofii la usa sa iti fie mai usor sa te incalti cu ei, etc. Acesti copii vor intelege ca sunt iubiti atunci cand cei dragi fac ceva pentru ei: le fac de mancare, le fac patul, le spala hainutele, ii ajuta sa isi lege sireturile, etc.
5. Contactul fizic
Daca celui mic ii place sa te atinga, sa te mangaie, sa se joace cu tine orice implica un contact fizic, atunci limbajul lui este cel al contactului fizic si, pentru a putea primi dragoatea pe care tu i-o trimiti in fiecare clipa, va avea nevoie de contact fizic: o mangaiere, un masaj, o lupta corp la corp, sa fie tinut de mana, etc.
Sa iubim si sa ne ingaduim sa fim iubiti! ❤
O Calatorie Interioara 