Nevoia de apartenenta

Avem nevoie unii de altii. Suntem singuri si totusi nu suntem.

Se zice ca iubirea vine din interior si nimeni altcineva nu iti poate da… nimic. Da si nu.

Da, pentru ca ceea ce simti este ceea ce generezi, este ceea ce se afla in tine. Nu simti ceea ce simt eu, simti ceea ce simti tu, atunci cand ceva din tine rezoneaza cu ceea ce emit eu. Toti avem in noi acea frecventa. Doar ca la unii sunt atatea frecvente active, incat este greu sa o gaseasca/simta/activeze/aleaga pe cea a iubirii, daca nu a mai fost ascultata/exersata de foarte muuuult timp.

Nu, pentru ca frecventa iubirii trebuie exersata. Asa ca fiecare din noi poate alege daca sa o exerseze pe cea a iubirii sau pe cea a fricii. Si, daca ai ales-o pe cea a iubirii, trimite-o constant „in lume”. Asa, precum picatura chinezeasca, incet incet, va rezona si cu cei care au ales sa aleaga frica. Pentru ca, daca esti expus la din ce in ce mai multa iubire, incepi sa te deschizi. La frica, te inchizi.

Nu degeaba se zice ca la nu stiu carei pasari chioare, Dzeu ii face cuib. (Avem niste expresii extraordinare. Eu ma minunez de fiecare data cand mai „vad” una.)
We need to balance. Pe principiul vaselor comunicante: la mine-i mai mult, iti dau si tie. Ca sa ajungem la echilibru.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s