Ma fascineaza expresiile din popor intr-un mare fel.
Am avut o revelatie cand am inteles ce inseamna de fapt „lupul isi schimba parul, dar naravul ba”. Interpretarea noastra este fix pe dos; naravul este esenta noastra, spiritul, lumina, energia, informatia. Toti suntem asta, indiferent de par, de aspectul exterior, de mastile pe care le purtam sau de etichetele lipite: hot, mincinos, „om bun„, cumsecade (si… cum se cade mai exact?), ospitalier, manipulator, criminal, etc. Iar asta mi-a schimbat complet perceptia asupra omenirii.
La fel si cu „noaptea este un sfetnic bun”. Energiile noptii sunt diametral opuse energiilor zilei; sunt blande, dar ferme si extrem de puternice, acest lucru sustinand introspectia. Noaptea rareori poti fi in afara ta; ziua esti, mai tot timpul, in afara ta. Plus ca ziua toata lumea este treaza si se formeaza o pacla de ganduri, proiectii, scenarii, frici si alte cele, de te doare capul si intri in ele foarte usor daca nu esti centrat. In partea de nord a tarilor nordice, unde este noapte continua pana la juma’ de an, oamenii sufera de depresie in perioada cu soare, nu in cealalta. Paradoxal la prima vedere. Dar la o cercetare mai atenta, ne dam seama ca nu este deloc asa.
O Calatorie Interioara 